Cearta parintilor - trauma copiilor

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  Lore la data de Lun Oct 19, 2009 11:33 pm

Articol scris de Cristina Olivia Moldovan pentru Evenimentul Zilei

Tensiunile în familie îi pot face pe copii anxioşi, le pot genera depresii şi chiar dureri fizice.

Ne amintim cu groază de certurile părinţilor care ne-au chinuit copilăria, de momentele în care era atâta tensiune în casă, încât ne doream să dispărem pur şi simplu, şi de sentimentele confuze de teamă, revoltă şi disperare mai urâte ca orice baubau din cărţile de poveşti.

Erau vremuri în care majoritatea părinţilor puteau doar să intuiască efectele pe care le au certurile lor asupra copiilor. Nu aveau acces la materiale de specialitate, emisiuni TV şi diverse studii, aşa cum au părinţii cu copii mici din ziua de azi, din care să înţeleagă clar răul pe care îl fac celor mici atunci când îi fac martori ai scandalurilor inerente din familie.

„Tu nu auzi, proasto, că te strig?”

În faţa unui bloc de lângă Parcul Sebastian, un copil de aproximativ 4 ani strigă cât îl ţin plămânii: mamaaaa, mamaaaa! Mama, aflată la câţiva metri de el, este prinsă într-o discuţie cu o vecină.

Copilul oboseşte să urle, merge la mamă, o loveşte cu palma şi îi spune: “Tu nu auzi, proasto, că te strig?”. Femeia, ruşinată, îl dojeneşte uşor, lăsându-i cu gura căscată pe cei din preajmă. Vecinii ştiu că sunt o familie de scandalagii, urletele lor se încheie târziu în noapte şi nu de puţine ori ţipetele copilului răzbat până la parterul blocului.

Acesta este un caz extrem în care, este clar, copilul a învăţat de mic că vorbele grele fac legea şi că prin violenţa fizică şi verbală se poate impune. Ce se întâmplă, însă, în familiile în care certurile sunt moderate şi în ce măsură greşesc părinţii închipuindu-şi că situaţiile conflictuale nu îi afectează pe cei mici?

Atenţie la somnul copilului!


Gabriel are 5 ani, iar părinţii lui admit că în urmă cu câţiva ani nu se fereau să se certe în faţa lui, considerând că este prea mic să fie afectat.

„Nu ne certam foarte urât, nu ne aruncam vorbe grele, iar de cele mai multe ori el nu reacţiona deloc când situaţia era tensionată. Până când, la 3 ani, a început să se trântească de pământ de câte ori intram în casă şi să se trezească noaptea şi să ţipe fără motiv”, povesteşte Alina, mama băiatului.

Un prieten psiholog le-a spus că stările conflictuale îl pot afecta pe cel mic mai mult decât lasă el să se vadă, iar problema s-a re zolvat după ce părinţii şi-au schimbat comportamentul în faţa lui.

Se îmbolnăvesc pentru a readuce liniştea


Orice modificare de comportament a copilului poate fi un semn că-i fac rău conflictele părinţilor: tulburările de somn, reacţiile exagerate, plânsul la grădiniţă, izolarea de restul copiilor etc.


Simona Buzilă, medic specialist în psihiatria copilului şi a adoles centului, spune că sunt frecvente cazurile în care copiii, ob servând că părinţii stau la căpătâiul lor atunci când sunt bolnavi şi că nu se mai ceartă, îşi induc suferinţele fizice. „Au dureri de burtă sau de cap ori varsă pentru că ştiu că în felul acesta este linişte în casă”.

Perioadele cele mai sensibile, spune specialistul, sunt până în adolescenţă, când copilul este foarte vulnerabil. Ulterior, el îşi construieşte un mecanism de apărare şi adaptare, însă şi atunci poate reacţiona prin gesturi extreme la ase menea conflicte: fuge de acasă sau dezvoltă diverse comportamente antisociale.

„Mami, tati, nu e frumos să ţipaţi!”
Ramona are 32 de ani şi îşi aminteşte că toată copilăria şi adolescenţa i-au fost marcate de certurile părinţilor şi de tensiunea aproape permanentă din familie. Şi-a găsit singură, de mică, un mic colac de salvare, care a ajutat-o să ţină la distanţă traume ce ar fi putut-o urmări toată viaţa. „De câte ori ieşeam pe uşă îmi impuneam, şi de cele mai multe ori reuşeam, să uit ce se întâmplă acasă. Aveam două vieţi, iar cea de acasă nu trebuia să o influenţeze pe cealaltă”.

Acum are două fetiţe mici şi evită disputele cu soţul în faţa lor. „Când ridicăm tonul unul la altul, cea mare ne pune la punct: mami, tati, nu mai ţipaţi! Nu e frumos să ţipaţi”. Unul dintre motivele dese de ceartă într-o familie ţine chiar de educaţia copilului. Când tatăl îi dă voie la desene animate atunci când mama l-a trimis la teme, conflictul este ca şi început.

„Dacă certurile de acest tip au loc de faţă cu cel mic, acesta va crede că neînţelegerile părinţilor sunt cauzate de el. Repetarea acestor situaţii îl vor bulversa, nu va înţelege ce vor părinţii de la el şi poate deveni anxios sau se va împotrivi părintelui pe care îl percepe ca fiind mai slab”, atenţionează medicul Simona Buzilă.

"Orice modificare de comportament a copilului poate fi un semn că îi fac rău conflictele părinţilor.",
Simona Buzilă, specialist în psihiatria copilului

MODERAŢIE

Conflictele uşoare îi fac sociabili pe micuţi

Un studiu apărut într-o publicaţie americană de psihologie şi psihiatrie infantilă arată că un copil se poate dezvolta armonios chiar dacă este expus conflictelor. Condiţia este însă ca acestea să fie civilizate.

În familiile în care mama şi tatăl îşi rezolvă conflictele de faţă cu copilul prin discuţii contradictorii, dar cu argumente raţionale expuse pe un ton nu foarte ridicat, cei mici au şanse mai mari de a fi sociabili, empatici şi cu un simţ dezvoltat al dreptăţii.

Publicaţia „Journal of Child Psychiatry and Psychology” arată că micuţii învaţă astfel cum se poate ajunge la compromis şi cum pot negocia pentru a obţine ceea ce vor. Studiul a fost efectuat pe copii de 5-7 ani, în 235 de familii, pe o perioadă de trei ani.

Sursa: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
Lore

Rac

http://www.luthelo.ro

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  LaboratorDeFamilie la data de Mar Oct 20, 2009 3:27 am

Am multe de comentat (clar ) pe marginea articolului, nu ORICE conflict, nu ORICE discutie aprinsa (dusa totusi cu respect si la obiect) afecteaza copilul si il traumatizeaza. Vreau sa va dau exemple chiar din viata mea.

Va pot povesti si de copii traumatizati (din comunitatile Waldorf de exemplu, pe care le cunosc destul de bine, tatal meu fiind mare simpatizant antropozof) de mult prea multa "miere" si "fluturasi si soare" adica de incapacitatea sociala / sociabila de a rezolva in mod amiabil conflictele.

Nu va fie teama de conflicte, purtati-le nu ca lege "cand nu sunt copiii de fata" dar in RESPECT, pastrandu-va DEMNITATEA si INTEGRITATEA si nu in ultimul rand, tragand frana de mana cand totul escaleaza. Cu sau fara copii de fata.

Cand copiii nu sunt de fata, luati-va timp sa va ingrijiti casnicia, parteneriatul sau pe voi singuri nu sa va certati sau sa purtati programatic conflicte. Asa cum simt eu articolul asta, ceea ce le cere parintilor e sa aiba un loc copiiless in care sa se boxeze intre ei. Daca respectam asta consecvent, la dau 2 ani maximum 3 de casnicie din proprie initiativa. Dupa aia incepeti criza de parteneriat care e si mai grava.

CONFLICTELE in sine nu dauneaza deloc copilului ci ceea ce dauneaza e TONUL / ATMOSFERA / PIERDEREA DEMNITATII PARINTELUI / PARINTILOR,

Teoria expusa mai sus de psihologi e destul de invechita pentru ca se bazeaza pe "metode" educationale vechi, pe supozitia ca copiii nu au competenta sociala inascuta (e o teorie care s-a nascut de la Freud si e preluata din pacate pana in ziua de astazi de unele miscari de psihologie a copilului). Intre timp neurostiinta, neurobiologia si stiinta dezvoltarii creierului (Tina Bregant, Gerald Hüther, Burton etc.) arata cat de importante sunt conflictele pentru dezvoltarea sociala a copiilor (termenul asta e destul de conotat negativ, ccand spun CONFLICT ma refer nu la CEARTA / RAZBOI ci la ciocnirea a doua pozitii diferite - la opinia diferita a mamei de cea a tatalui care nu neaparat trebuie sa fie rezolvata cu bataie, ton scandalos etc.)

Daca cititi ce scriu in sfaturile mele pentru parinti, de aceea pledez mereu pentru UN LIMBAJ IN CARE SA NU RANIM DEMNITATEA CELUILALT, indiferent continutul limitelor pe care dorim sa expunem, ce fel de valori dorim sa le facem cunostucte etc.

SINGURELE teme care NU privesc copiii atunci cand adultii discuta intre ei e PROBLEMA FINANCIARA a familiei si SEXUALITATEA adultilor.

Cu orice alta tema de conflict copiii pot sa deal, depinde doar cu ce TON si cu ce dibacitate stiu parintii sa aiba o cultura a discutiei acasa!

O alta tema a articolului atinge CONSECVENTA si faptul ca parintii TREBUIE sa fie de acord unanim in educatia copilului. La teoria asta protestez din nou. Parintii sunt indivizi unici, se schimba la orice minut, cand actionam dupa REGULI / METODE / LEGI atunci facem copiii obiectul educatiei si blocam o relatie directa cu ei.

Revin cu exemple ca sa ilustrez mai simplu de ce eu cred ca miezul problemelor asstora nu e de a "educa" parintii sa isi uite peste noapte sechelele comportamentale proprii din copilarie. Sa ii facem sa fie "parinti cuminti" si "armonici" asa de dragul florilor. Sa ii convingem ca de dragul copilului trebuie sa fie mereu de acord. Sa nu se certe. Sa nu fie OAMENI ci ZEI.

Copiii au nevoie de adulti in carne si oase, nu de modele de parinti cu constiinta impacata ca au tipat o data prea tare (cum naiba nu, cand acasa si noi ca parinti, nu am invatat alt comportament)

V-as fi recunoascatoare daca mi-ati raspunde cu experienta voastra de acasa.

Pe curand

LaboratorDeFamilie


Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  noamu la data de Mar Oct 20, 2009 4:29 am

Tonul l-am invatat brusc sau treptat? pe masura cresterii copiilor. Asta din nevoia de a le rezolva! Au mai scapat si tipete.
avatar
noamu

Taur Localizare : Sighet
Stare de spirit : n-ai vrea sa stii

http://piticiculipici.blogspot.com/

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  Lore la data de Mar Oct 20, 2009 4:30 am

SINGURELE teme care NU privesc copiii atunci cand adultii discuta intre ei e PROBLEMA FINANCIARA a familiei si SEXUALITATEA adultilor.

Oare asa sa fie? Caci in sat avem o familie, respectiv familia Preotului. Aveau dificultati materiale si tot timpul faceau calculele in preajma copiilor: baiatul 5 ani, fetita 3 ani. Baietelul mai mare se plangea de dureri infioratoare de cap. Dupa ce au eliminat toate cauzele, au incercat toate medicamentele au ajuns la un psiholog. Aceasta prin joc a descoperit ca baietelulul avea mari framantari si de aici proveneau durerile lui de cap. Evitand sa mai discute fata de el si asigurandu-l ca au bani pentru nevoile lor, durerea a trecut.

ce zici de asta?
avatar
Lore

Rac

http://www.luthelo.ro

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  Lore la data de Mar Oct 20, 2009 4:31 am

Acum am recitit citatul tau Am inteles taman pe dos

Deci in p[reajma lor nu se discuta despre bani si sex
avatar
Lore

Rac

http://www.luthelo.ro

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  LaboratorDeFamilie la data de Mar Oct 20, 2009 5:13 am

Revin pentru a-mi expune punctul de vedere relativ la doua aspecte ale articolului (care in sine e interesant dar nu diferentiaza mare lucru intre "conflict" si "conflict" si nici nu da solutii viabile de comunicare intre parinti).

Aveam un prof drag la universitate care ne spunea: "defineste-ti toti termenii inainte de a incepe o discutie"

Deci ca sa incep sa crosetez iar aici articole pe care nu le citeste nimeni de lungi ce sunt, definesc ceea ce ma refer eu prin conflict:

Conflict - in sensul pe care il abordez eu - e o situatie in care intr-o familie "ceva nu functioneaza" si una sau mai multe parti isi arata si exprima direct sau indirect nemultumirea (copiii o fac des indirect). Dau exemplu de conflict familial: copilul refuza sa mearga la gradinita, tatal intrazie de la servici, conflicte referitoare la "ordinea si curatenia" din casa, copilul vrea pantofi de marca parintii nu, copilul face inca noaptea in pat, mama vrea de 3 ori libera seara pe saptamana, tatal nu e dispus sa renunte la meci etc. etc.

Asta nu inseamana ca, orice conflict escaleaza in certuri violente si agresive (conflict major sau minor - ce e minor sau major e doar la latituninea noastra a celor implicati de apreciat si nu a unui psiholog, cine imi spune "acuma gata, asta e o limita"!) .

INSA orice conflict, oricat de mic ar fi el, POATE escala in crima si violenta, in functie de substratul emotional a celor implicati in el.

De aceea, in consecinta logica, NU conflictul in sine si nici continutul sau tema sa sunt relevante in prima instanta pentru o familie, ci MODUL de comunicare, cultura comunicarii si puterea de a accepta conflictul ca pe un proces de autoreglare a relatiilor familiale. Cu alte cuvinte, drumul e scopul si nu armonia e scopul.

Aratandu-ne ca bune exemple de mediatori / rezolvatori de conflicte copiilor nostri "cum se discuta / cum se face / cum se relationeaza" le dam un cadou de viata mult mai generos decat daca ne ascundem in spatele unei dulci armonii si ne certam / uram / evitam / inselam / batem undeva in ascuns, cand nu sunt ei de fata.

Copiii au antene extraordinare si ne descopera imediat daca suntem parinti autentici sau jucam rolul de parinte moral si perfect (asa cu nervii, cu bucuriile, cu nemutmirile sau cu entuziasmul nostru cum suntem ca OAMENI) Cand ne simt ca nu suntem autentici in mod repetat,ei sunt atat de competenti incat ne arata (indirect) ca trebuie sa ne revizuim comportamentul in general. Aici are articolul dreptate, insa nu si in solutii.

Asta e ideea mea despre conflicte, despre prezenta copiiilor etc. Singurele teme pe care le gasesc ca trebuie discutate in afara urechilor copiilor sunt: temele financiare, sexualitatea si valorile de baza in educatia copiiilor pe care le au parintii (asta nu inseamna ca parintii tre sa fie unanim de acord asupra valorilor, dar sa isi fie in clar ca unul vrea asta si celalalt altceva si sa respecte individualitatile partenerului. Daca in mod repetat insa valorile de baza duc la conflicte, problema nu e lipsa consecventei sau a "nu facem cum trebuie" ci una de parteneriat, in care partenerii sunt mult prea diferiti in concepte si mult prea putin dispusi sa se muleze).

Nu exista RETETE dupa care o familie exista, relationeaza, conflicteaza si rezolva. Exista doar un lucru: integritatea individuala si demnitatea fiecaruia.

Referitor la consecventa parintilor, la o linie comuna revin. Am si aici diferentieri de facut, nu asa cum prezinta articolul: mama nu vrea TV si tata e babaul care il accepta. Aici nu conflictul asta e tema ci faptul ca se duce o lupta de ptere intre parinti care e neechitabila si ndemna pentru toate partile!

Solutia in episodul urmator.

V-ati plictisit?

LaboratorDeFamilie


Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  LaboratorDeFamilie la data de Mar Oct 20, 2009 5:30 am

noamu a scris:Tonul l-am invatat brusc sau treptat? pe masura cresterii copiilor. Asta din nevoia de a le rezolva! Au mai scapat si tipete.

Banuiesc ca l-ai invatat, pe masura ce ati experimentat cu "ce functioneaza si ce nu" pentru voi.

Ca scapa tzipete e omenesc si legitim. Cand tonul devine tzipator e o problema mare.

Am atatea idei, vreau sa va scriu cum ne "dregem" atunci cand am dat pe langa si am incalcat limite etc.

Dar in secunda asta, am aici o fetita care imi arata ca stau prea mult in fata calculatorului: pana acum se stergea singura la fund, acum vrea sa o sterg eu (clar mesaj "mami, am nevoie de tine, nu crezi ca stai prea mult la calc?") As raspunde cu NU daca as avea nevoie neaparat de asta, dar are dreptate, simt ca am lungit-o mai mult decat am eu nevoie. Asa ca inchid acuma.

Pe curand!

LaboratorDeFamilie


Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  Lore la data de Mier Oct 21, 2009 8:54 am

Cine ma cunoaste stie ca am mari probleme cu tonul. Sunt impulsiva dar furtuna trece repede. Cum ma pot tempera?
avatar
Lore

Rac

http://www.luthelo.ro

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  LaboratorDeFamilie la data de Mier Oct 21, 2009 11:20 am

Lore a scris:Cine ma cunoaste stie ca am mari probleme cu tonul. Sunt impulsiva dar furtuna trece repede. Cum ma pot tempera?

Prima mea intrebare e, te deranjeaza asta si pe cei din jur? Vrei sa schimbi ceva? Ti-o cer ceilalti (direct sotzul sau indirect copiii?) Tonul face muzica

Eu am o sugestie: intr-o seara va adunati toti relaxati impreuna si le spui ca vrei sa vorbesti cu ei.

Le multumesti ca au rezistat cu tonul tau pe baricade pana acuma, dar ca ai in intentie sa il schimbi si ca prim pas ai nevoie de ajutorul lor sa iti pui in aplicare planul. Ca veti continua sa discutati aceleasi teme, doar ca pe alt ton.

Si le-as cere foarte concret, de exemplu sotului tau, atunci cand tonul devine problematic sa gasiti un cuvant cheie care sa functioneze ca butonul de "mute" de la telecomanda (de exemplu, foarte bine functioneaza numele unuia din copii, la asta parintii reactioneaza ca loviti de traznet!) si pe care buton sa il folositi mutual (si tu lui si lui tie). Atunci cand sunteti pe mute, aveti responsabilitatea sa va racoriti si sa o luati de la capat doar atunci cand tonul face o muzica mai placuta.

Copiilor le multumesti la fel ca au fost atat de curajosi si au suportat tonul respectiv (nu scuze, ci multumiri!) si le spui ca esti recunoscatoare, daca atunci cand ii deranjeaza tonul tau sa ti-o spuna (o fac daca au varsta necesara, un copil de 18 luni intelege ce vrei de la el si va plange! tu trebuie doar sa il auzi ca semnal).

Mult succes! Restul e munca ta.

LaboratorDeFamilie


Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  LaboratorDeFamilie la data de Mier Oct 21, 2009 11:24 am

Lore a scris:Cum ma pot tempera?

Nu singura, ci cu ajutorul celorlalti. Ca nu tipi de una singura, la tine, nu? O problema recunoscuta e pe jumatate rezolvata.

LaboratorDeFamilie


Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  elenamitro la data de Mar Noi 03, 2009 8:35 am

Lore a scris:
SINGURELE teme care NU privesc copiii atunci cand adultii discuta intre ei e PROBLEMA FINANCIARA a familiei si SEXUALITATEA adultilor.

Oare asa sa fie? Caci in sat avem o familie, respectiv familia Preotului. Aveau dificultati materiale si tot timpul faceau calculele in preajma copiilor: baiatul 5 ani, fetita 3 ani. Baietelul mai mare se plangea de dureri infioratoare de cap. Dupa ce au eliminat toate cauzele, au incercat toate medicamentele au ajuns la un psiholog. Aceasta prin joc a descoperit ca baietelulul avea mari framantari si de aici proveneau durerile lui de cap. Evitand sa mai discute fata de el si asigurandu-l ca au bani pentru nevoile lor, durerea a trecut.

ce zici de asta?
Hahaha il cunosc pe preot, vezi ce mica-i lumea!
avatar
elenamitro

Localizare : Deva
Stare de spirit : foarte buna

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  Lore la data de Sam Noi 07, 2009 9:51 am

Au mama! Nu am spus nimic de rau

Laboratorule...ma simt ca nasu la psihiatru Nu prea functioneaza nimic. Nu stiu ce s-ar intampla daca as ramane fara voce

Dar Thea are acum otita, iar iei in masina nu ma gandeam ca otita este din vina mea. Semnul prin care imi spune: tempereaza-ti vocea! Ma deranjeaza mama!

_________________
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Paul - 4 ani
avatar
Lore

Rac

http://www.luthelo.ro

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  micutza_25 la data de Lun Ian 04, 2010 6:48 am

Interesant...aceeasi problema o am si eu , Lore! TONUL

micutza_25


Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  LaboratorDeFamilie la data de Mar Ian 12, 2010 1:35 pm

Dupa mine tonul in sine nu e o problema capitala. Daca tonul e excitat dar continutul (prin limbaj) nu raneste, nu injoseste, si pastreaza o anumita demnitate, tonul ridicat e doar semn ca copilul are de a face cu un parinte care e om in carne si oase si nu un robot dulce.

E jocul fin dintre tonalitate si limbaj care delimiteaza clar intre demnitate egala intre copil si adult si ranirea integritatii copilului. Si nu exista lege unde si de unde incepe si se termina granita asta.

LaboratorDeFamilie


Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  elenamitro la data de Mar Ian 12, 2010 11:40 pm

Din pacate nici eu nu sunt cea mai calma femeie de pe pamant si fac niste crize de nervi de ma enerveaza si pe mine. Ma gandesc sa apelez la ajutor caci vreau sa ma mai temperez. Si parca odata cu varsta se accentueaza...
avatar
elenamitro

Localizare : Deva
Stare de spirit : foarte buna

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  ileana la data de Mier Ian 13, 2010 2:16 am

am inteles ca din pacate toate metehnele ni se accentueaza cu varsta
avatar
ileana

Sagetator Localizare : Mogosoaia-Bucuresti

http://ileana-oancea.blogspot.com/

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  Lore la data de Sam Ian 16, 2010 1:42 pm

elenamitro a scris:Din pacate nici eu nu sunt cea mai calma femeie de pe pamant si fac niste crize de nervi de ma enerveaza si pe mine. Ma gandesc sa apelez la ajutor caci vreau sa ma mai temperez. Si parca odata cu varsta se accentueaza...

Oare ti-am spus ca Laboratorul de Familie are dimploma pentru consiliere familala? In cadrul forumului aceasta ofera consiliere gratuita Pe mine m-a ajutat, sincer :)

_________________
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Paul - 4 ani
avatar
Lore

Rac

http://www.luthelo.ro

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  elenamitro la data de Sam Ian 16, 2010 11:16 pm

Lore a scris:
elenamitro a scris:Din pacate nici eu nu sunt cea mai calma femeie de pe pamant si fac niste crize de nervi de ma enerveaza si pe mine. Ma gandesc sa apelez la ajutor caci vreau sa ma mai temperez. Si parca odata cu varsta se accentueaza...

Oare ti-am spus ca Laboratorul de Familie are dimploma pentru consiliere familala? In cadrul forumului aceasta ofera consiliere gratuita Pe mine m-a ajutat, sincer :)
Mi-ai spus Lore, numai sa reusim sa ne "conectam" pentru a discuta....
avatar
elenamitro

Localizare : Deva
Stare de spirit : foarte buna

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  Lore la data de Sam Ian 16, 2010 11:26 pm

Poti deschide aici la consiliere un subiect care te intereseaza si sunt convinsa ca isi gaseste timp sa raspunda cat poate de repede :)

_________________
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Paul - 4 ani
avatar
Lore

Rac

http://www.luthelo.ro

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  LaboratorDeFamilie la data de Vin Ian 29, 2010 1:49 pm

Elena, cu ce crezi ca te-as putea ajuta?

Despre ce fel de "temperaturi" vorbesti?

Deschide topic nou mai bine.

Multe salutari


PS. Lore, te-a ajutat? Ma bucur

LaboratorDeFamilie


Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  Mia la data de Dum Aug 22, 2010 2:11 am

Si eu am probleme legate de tonalitate. Si de continutul cuvintelor...

Tonalitatea am inceput sa o constientizez atunci cand sora mea mi-a spus dupa o discutie cu mama: "esti constienta ca stai mereu pe pozitie de razboinic? sunt multe chestii pe care trebuie sa le descraci/armonizezi, pentru ca imediat ce auzi un cuvant care nu iti pica bine, esti in defensiva si nu foarte mult control...". Iar continutul.... e problematic. Cu multe semnale de alarma venite din partea husbandului. Acum le vad clar...

Voi cum reusiti sa va controlati atunci cand va ia valul?
avatar
Mia

Capricorn Localizare : Spania

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  Lore la data de Dum Aug 22, 2010 3:24 am

Mia a scris:

Voi cum reusiti sa va controlati atunci cand va ia valul?

Ma indepartez de loc/incerc sa ma gandesc la ceva placut. De cele maiulte ori se tin dupa mine si atunci incep sa cant si sa le distrag si lor atentia.

Interveneam mult intre conflictele copiilor mei. Acum nu o mai fac daca nu degeneaza. Iar daca intervin le explic amadoura ce nu mi-a placut.

O vad pe fetita mea ca reactioneaza mai bine. Pana acum ea era agresatorul si baietelul victima. Rolurile incep sa se inverseze pe masura ce baietelul creste.

Daca nu reusesc sa ma calmez inspir de cateva ori adanc. Oxigenarea creierului ajuta

_________________
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Paul - 4 ani
avatar
Lore

Rac

http://www.luthelo.ro

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  Mia la data de Dum Aug 22, 2010 4:09 am

Da, cred ca trebuie sa incep si eu sa tin ferestrele cat mai larg deschise, sa intre oxigen multttttttttttttt, ca sa am ce respira.

In realitate, sunt constienta ca am nevoie sa ma mai temperez un pic. Sunt la limita cu nervii si gradul de toleranta. Nu fata de pruncut. Cu el reusesc sa fiu calma si senina. Si cand am sentimentul ca o iau pe aratura, il pun repede in tricicleta sau doar luam sticluta cu apa in mana si plecam la plimbare.
Problema este cu husbandul, ca acolo imi creste tensiunea. Si nu pot inca nici sa cant, nici sa mestec in oalan, nici sa ies zambitoare la plimbare. Sau ies, dar cand revin in casa, parca parca nu mereu e oxigen destul.
avatar
Mia

Capricorn Localizare : Spania

Sus In jos

Re: Cearta parintilor - trauma copiilor

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum